Petru Stratulat

doctor habilitât în medicină, profesor universitar,

prim-vicedirector al IMSP IMşiC activitate ştiinţifică,

director interimar al IMşiC din luna mai 1998 pînâ la finele anului 1999,

şef al catedrei Neonatologie a USMF “N.Testemiţanu”,

neonatolog principal netitular al MS ai RM 

(1948-2015)   

Vechile hrisoave domneşti atestă numele Stratulat, pe care îl purtau răzeşii întemeietori de aşezări omeneşti în valea rîuleţului Sagala, ce îşi duce apele spre Răut. Probabil că de la acei oameni liberi şi inimoşi i s-au transmis, fiind amplificate şi de părinţii săi, bunătatea şi mărinimia, hărnicia şi perseverenţa, calitatea de a suferi odată cu cei suferinzi, de a se consuma pentru a-i revedea bucuroşi. Am avut prilejul să conversez cu mai mulţi consăteni de-ai săi din Ignăţei (Rezina), sat în care s-a născut la 8 decembrie 1948, ei spunîndu-mi cu mîndrie despre el: „E răzeş de-al nostru”.

A absolvit Şcoala Medie din satul natal şi, împreună cu un alt urmaş de răzeşi, Leonid Pistrui, au mers la medicul din localitate, pentru a afla ce facultăţi sînt la Institutul de Medicină din Chişinău.

- Medicul ne-a vorbit despre cîteva specialităţi medicale. Am înţeles, de-o vorbă, că stomatologul nu lecuieşte stomacul, iar cînd a venit o mamă cu un copilaş plîngînd de durere ne-a zis: „Iar aceasta e pediatrie”. De atunci ţin minte ce e pediatria... Am susţinut examenele la Facultatea Medicină Generală, dar, cînd îmi căutam numele în listele celor admişi la studii, l-am găsit în rîndurile studenţilor de la Facultatea Pediatrie.

După absolvirea institutului a făcut internatura la Spitalul de Copii din Tiraspol, apoi a fost îndreptat la Ciadîr-Lunga, unde a activat şi ca pediatru, şi ca infecţionist. După doi ani l-au invitat la Ministerul Ocrotirii Sănătăţii al RSSM şi i-au propus funcţia de medic-şef adjunct al Spitalului Raional din Criuleni pentru probleme de pediatrie şi obstetrică. Era informat că mortalitatea infantilă în acest raion atinsese cote îngrozitoare. Dar un descendent din răzeşi nu se teme de greutăţi. A acceptat. A îndreptăţit încrederea ce i-a fost acordată. Peste patru ani i s-a permis să se înscrie la aspirantură. S-a deplasat la Moscova, la Institutul de Pediatrie al URSS, unde timp de doi ani a făcut specializarea în neonatologie, a elaborat şi a susţinut teza de doctor în ştiinţe medicale. 

Reîntorcîndu-se de la Moscova, Petru Stratulat devine asistent la catedra Pediatrie a institutului pe care l-a absolvit, ţine lecţii de neonatologie, peste doi ani e conferenţiar universitar. În 1986, a fost deschis un curs de neonatologie, pe care l-a condus dumnealui. A deţinut şi funcţia de prodecan al Facultăţii Pediatrie. În 1988, e numit în funcţia de şef al secţiei ştiinţifice Perinatologie a noului Institut de Cercetări Ştiinţifice în Domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi Copilului. În acelaşi an, e avansat în funcţia de director-adjunct pentru ştiinţă. Împreună cu directorul Eugen Gladun au pus piatra de temelie a ştiinţei.

„Institutul a fost deschis pe baza Centrului Rep blican pentru Ocrotirea Sănătăţii Mamei şi Copilului, care era numai clinică. Am deschis secţii şi laboratoare ştiinţifice, în 1988-1990, le-am înzestrat cu aparataj care permitea efectuarea anumitelor studii. Pe parcurs, numărul lor a crescut, dar principala direcţie de activitate a rămas aceeaşi: elaborarea metodelor de diagnostic şi tratament pentru îmbunătăţirea sănătăţii mamei şi copilului, reducerea considerabilă a mortalităţii materne şi infantile”- îşi aminteşte dl profesor Petru Stratulat.

În 1996, dlui Petru Stratulat i s-a conferit titlul de profesor universitar.

În 1998, cînd dl Eugen Gladun fu numit în postul de ministru al Sănătăţii al RM,dl Petru Stratulat devine director interimar al IMşiC, deţinînd acest post pînă la finele anului 1999.

“A fost un timp foarte greu pentru medicină. Ţara trecea printr-o profundă criză economică. Finanţarea instituţiei noastre se făcea prin aşa-zisele achitări reciproce. Mijloacele financiare destinate institutului figurau, în temei, pe hîrtie. Bugetul Instituţiei pe anul 1999, de pildă, preconiza 13 mln. de lei, dar am primit numai 1,5 mln. lei pentru medicamente şi reactive. Salarizarea era mizeră şi se făcea cu întîrziere... Cu toate acestea, am reuşit să efectuăm reparaţia capitală în secţia de reanimare a nou-născuţilor din Maternitate, în secţia de chirurgie septică, am schimbat o parte din reţeaua de canalizare, am deschis o secţie nouă - cea de reabilitare a copiilor cu dereglări motorii şi psihoneurologice”- îşi aminteşte. Atunci, în 1998-1999, Moldovei i s-a acordat primul grant de către Guvernul Japoniei - 4 milioane de dolari, două treimi dintre care i-au revenit ÎMşiC. Aceasta înseamnă că ne-a sosit aparataj în valoare de circa 40 milioane de lei, ceea ce ne-a permis să organizăm o secţie modernă de sterilizare, dotată cu utilaj performant. În aceeaşi perioadă, cu susţinerea dlui ministru Gladun, instituţia noastră a obţinut două aparate de ultrasonografie, un tomograf computerizat, aparate de monitorizare şi ventilare... Principalul e însă faptul că am reuşit să păstrăm potenţialul uman al instituţiei. Bani ni se alocau numai pentru salarizarea colaboratorilor ştiinţifici, iar pentru dezvoltarea ştiinţei - nimic. Starea de lucruri era foarte gravă şi am fost nevoiţi să recurgem la introducerea unor servicii medicale contra plată...

Puţin mai înainte, dl Petru Stratulat deveni coordonator al programului de fortificare a asistenţei périnatale în RM, elaborat de comun cu Reprezentanţa UNICEF (Moldova) pentru două etape.

“S-au scurs zece ani de la începutul realizării programului. Cu ajutorul organizaţiilor internaţionale am reuşit să îmbunătăţim considerabil asistenţa medicală, ceea ce a rezultat cu o reducere esenţială a mortalităţii infantile, neonatale, perinatale, materne. Sîntem pionieri în spaţiul CSI în ceea ce priveşte calitatea implementării tehnologiilor perinatale modern În semn de confirmare şi recunoaştere a rezultatelor înregistrate de noi, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a deschis aici, la IMşiC, în 2006, Centrul Colaborativ „Tehnologii oportune în asistenţa perinatală”. E vorba de tirajarea, propagarea, implementarea tehnologiilor cost-efective în ţările cu resurse limitate, cum sînt cele din spaţiul ex-sovietic”. În 2001-2002, dumnealui a fost coordonatorul proiectului de înzestrare a centrelor perinatale de nivelul II, susţinut prin al doilea grant oferit de Guvernul Japoniei. E vorba de centrele perinatale din fostele judeţe, toate fiind dotate cu utilaj şi aparataj performant conform recomandărilor OMS. În 2007, datorită unui grant oferit de Guvernul Federaţiei Elveţiene, a început înzestrarea cu aparataj modern a celorlalte maternităţi raionale, 26 la număr, de nivelul I.

- Din acelaşi grant elveţian am fortificat, într-o anumită măsură, şi baza materială a nivelului III, adică a IMşiC. Astfel, am încheiat această activitate dificilă de înzestrare cu aparataj a sistemului perinatal din toată RM, ceea ce înlesneşte accesul populaţiei la serviciile medicale corespunzătoare...

Dintr-un curriculum vitae, prezentat de colegii săi, am aflat că, în anii 1998-2007, dl profesor Petru Stratulat a iniţiat şi a condus 12 proiecte de promovare, fortificare a serviciilor perinatale de calitate, înzestrare a lor cu aparataj şi tehnologii moderne, susţinut de guvernele Japoniei, Elveţiei, Reprezentanţa UNICEF (Moldova), Fundaţia SOROS (Moldova), Consiliul Suprem de Cercetare şi Dezvoltare Tehnologică din Republica Moldova, OMS, alte organisme naţionale şi internaţionale. Din 1994, dumnealui este prim-vicedirector al IMşiC pentru ştiinţă, în 1995, a susţinut teza de doctor habilitat în medicină şi tot de atunci e neonatolog principal netitular ai MS al RM. În 1996, i s-a conferit gradul de profesor universitar, e şef al catedrei Neonatologie a USMF „Nicolae Testemiţanu”.

O simplă enumerare a activităţilor de educaţie profesională, la care şi-a adus aportul domnia sa, ar ocupa cîteva pagini în şir. A participat în calitate de facilitator al unor cursuri internaţionale de perinatologie organizate în Ucraina, Kazahstan, SUA, la conferinţele şi congresele internaţionale de medicină perinatală de la Chişinău, Porto (Portugalia), Barcelona (Spania), Copenhaga (Danemarca), Oslo (Norvegia), Thessaloniki (Grecia), Samara (Rusia), Cluj-Napoca (România), Issyk-Kul (Kazahstan), Atena (Grecia). Birmingam (Anglia), Malaga (Spania), Praga (Cehia) ş.a. ţări.

Toate acestea mărturisesc despre o muncă enormă, despre o energie colosală, o hărnicie de neasemuit, dar şi despre o mare dragoste de oameni, capacitatea de a fi om între oameni. Aşa că nu în zadar îmi spuneau cu mîndrie consătenii săi: „E răzeş de-al nostru”.