Eugen Gladun

doctor habilitât în medicină, profesor universitar, membru-corespondent al AŞM, fondator, director al ICŞDOSMşiC în anii 19881998 şi 2000-2003, în 1998-1999 fiind ministru al Sănătăţii al RM,

Ordinul Republicii, medalia „Meritul Civic’’,

Laureat al Premiului de Stat

(1936-2014)

   Pacienta de pe masa de operaţii căzuse într-o stare alarmantă. Medicii au chemat imediat salvatorul. Profesorul Eugen Gladun făcu imposibilul. Femeia, deschizînd ochii, ceru o ţigară. Salvatorul se alese cu o creştere bruscă a tensiunii arteriale, urmată de ictus.
...În locuinţa sa, mobilată modest dar cu gust, sclipitoare de curăţenie, părea că nu pătrunde suflarea caniculei din vara anului 2007. Mă bucuram să-l revăd revenindu-şi după o boală atît de grea şi ascultam cu luare aminte povestea vieţii sale.

S-a născut la 27 aprilie 1936, în s. Nesfoia din fostul judeţ Hotin, actualmente în raionul Noua Suliţă a regiunii Cernăuţi. Părinţii erau învăţători şi, după cum erau nevoile timpului, treceau dintr-un sat în altul, pînă cînd, în 1944, s-au stabilit definitiv la Drepcăuţi.

   - De aceea eu mă consider drepcăuţean, îmi spune. Acolo am terminat şcoala de 7 ani, apoi am urmat Şcoala Medie nr. 2 din Lipcani. Era una dintre cele mai prestigioase şcoli din regiune. Acolo am făcut cunoştinţă cu unii absolvenţi ai şcolii, printre care era şi Pavel Sadovici, student la medicină. Dînsul m-a îndemnat să-mi continui studiile la Institutul de Medicină din Chişinău.

Îndemnul prietenului mai mare coincidea cu pornirea lăuntrică a tînărului şi, în 1953, el a devenit student la Facultatea Medicină Generală, pe atunci unica în cadrul Institutului de Medicină. În 1959, după absolvire, a fost trimis să lucreze ca obstetrician-ginecolog la Spitalul Raional din Lipcani, unde s-a aflat pînă în 1961.

   -Spitalul din Lipcani mi-a fost principala şcoală de medic, zice. Fiindcă eram numai doi obstetricieni în tot raionul şi trebuia să rezolvăm toate problemele de sine stătător, fără a avea posibilitatea de a consulta pe cineva. Atunci am înţeles, că cel mai greu în viaţă e de a lua o decizie corectă.

În 1961, a fost admis în doctorantură pe lingă Institutul de Medicină din Chişinău, la catedra Obstetrică şi Ginecologie, condusă de profesorul Aron Kocerghinski. După terminarea doctoranturii, în 1964, a activat ca asistent la aceeaşi catedră pînă în 1968. 

   - Profesia de care mi-am legat viaţa, consider, este extraordinar de interesantă, dar şi cea de mai mare responsabilitate dintre toate profesiile medicale. Fiindcă  noi, obstetricienii, purtăm  răspundere  de  două vieţi odată, uneori şi de mai multe: de a mamei şi a copilului care încă nu s-a născut, se naşte sau este nou-născut. Şi nu dea Domnul ca în timpul unui act fiziologic să dispară vre-o viaţă. Fiindcă nimeni nu poate înţelege cum se poate întîmpla nenorocirea într-un proces care există de cînd e omenirea... La chirurg, la medicul internist se adresează oameni bolnavi, la obstetricieni vin femei sănătoase, care vor să aducă o nouă viaţă pe pămînt, meditează dl academician Gladun. Şi îşi aminteşte de înaintaşii săi: în colectivul catedrei erau oameni cu adevărat emeriţi. Profesorul Aron Kocerghinski era preocupat de problemele patologiei căilor urinare, o patologie de care prea puţini se ocupă în prezent, deşi trauma căilor urinare e o problemă foarte dificilă în chirurgia ginecologică. De la Aron Zinovievici, precum şi de la Nicolae Deveatov, Samuil Bilinkis am învăţat rafinamentul de executare a intervenţiilor chirurgicale, dar şi marele devotament faţă de profesia noastră.

Responsabilitate şi devotament...

Sînt două dintre multele calităţi frumoase, sentimente  ce îl  îndeamnă să profeseze medicina.

   -  Insă aceasta are un impact asupra medicului, durerile altora trec prin inimile noastre, ne ridică tensiunea, modifică lucrul arterelor coronare... Cu părere de râu, si eu am făcut un infarct, hemoragie gastrică, iar acum, iată, îmi revin după ictus. Dar am şi o bucurie nespus de mare: mi-am făcut datoria din plin si n-am trăit zadarnic pe acest pămînt, zice dumnealui.

Ajuns pe cea mai înaltă treaptă ştiinţifică, academicianul Gladun nu uită de cei care, în diferite perioade, i-au fost sprijin si îndemn. La numele amintite de domnia sa mai sus îl adaogă si pe cel al profesorului Alexei Slepîh:

   - Dumnealui absolvise institutul nostru a lucrat şi la Lipcani, apoi ca asistent la catedra Obstetrică şi Ginecologie, pedagog, specialist principal al MS pentru obstetrică, şi ginecologie. Era un general  în profesia noastră, o somitate nu numai în URSS, ci şi în toată Europa. Medici din Germania veneau la dînsul, ca să înveţe subtilităţile chirurgiei în domeniul nostru. S-a transferat de la Chişinău la Barnaul, apoi la Sankt-Petersburg. De la el am învăţat a opera cazuri atipice, care nu sînt pe putinţele fiecărui specialist. Se comporta cu mine ca şi cum i-aş fi fost un fecior. El mi-a fost şi conducător al tezei de doctor habilitat în medicină, pe care am susţinut-o în 1983. Am marea satisfacţie că sînt unul dintre discipolii săi şi o nespusă durere pentru că a plecat din viaţă numai la 60 de ani, cînd mai era plin de idei şi planuri creatoare.

În perioada 1968-1984, dl Eugen Gladun e conferenţiar universitar, din 1986 - profesor universitar, din 1971 - şef al catedrei Obstetrică şi Ginecologie. A fost şi decan al Facultăţii Pediatrie a USMF “Nicoiae Testemiţanu”, apoi, în 1969-1985, al Facultăţii de Perfecţionare a Medicilor. În 1988, prof. Eugen Gladun este în fruntea fondatorilor Institutului de Cercetări Ştiinţifice în Domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei si Copilului.

   - Asemenea instituţii existau deja în toate republicile fostei URSS. Lipsea doar în RSSM. îşi aminteşte. Cînd am fost numit în postul de director, nu era nimic. Mi se dădu o cămeruţă în Policlinica Mamei şi Copilului, aflată pe atunci în componenţa SCR-2, în prezent acolo e amplasat Centrul de Reproducere Umană. De la USMF am invitat cadre care se ocupau cu chimia, biochimia, microbiologia, patoanatomia, apoi şi de la laboratorul ştiinţific al universităţii - pe unii obstetricieni-ginecologi, chirurgi, pediatri.

   Expresia “are mina uşoară”, adresată unor chirurgi, i se potriveşte ae minune. Operaţiile practicate de către profesorul Gladun nu sînt simple manopere, stereotipuri conforme unor coduri, ci, în primul rind, acte de creaţie artistică, lecţii vii de chirurgie, în care discipolul este atenţionat nu atît asupra “timpilor” mari ai operaţiei (care sînt descrişi pe larg în literatură}, cit asupra “secretelor” fiecărui timp operator. Aceste secrete nu sînt  menţionate în cărţile de tehnică chirurgicală, oricît de complicate ar fi, ele sînt “împrumutate” de îa maestru. În cazul profesorului Gladun, toate acestea (secrete) îţi sînt oferite cu mărinimie; el nu ascunde nimic discipolilor săi, mai mult, le explică pînă cînd este convins că ei au înţeles, pentru că are un principiu de viaţă: “Vai de profesorul care nu este depăşit de elevul său!” Talentul său didactic i-a creat o mare popularitate dincolo de hotarele Moldovei, motiv pentru care a fost invitat să ţină cursuri şi să efectueze operaţii demonstrative în cele mai mari centre medicale din Federaţia Rusă. Renumele său, odată cu ridicarea barierelor politice, a ajuns si în centrele medicale prestigioase din România: Iaşi, Cluj-Napoca, Bucureşti, Timişoara, din 1992 pregătindu-i acolo pe primii săi discipoli.

Caracteristica esenţială a omului de ştiinţă este că îşi pune întrebări despre necunoscut şi caută răspunsuri. Aceste căutări îl caracterizează pe Eugen Gladun încă din tinereţe.

In premieră absolută, el a propus şi a perfecţionat tehnica suturii mecanice în intervenţiile fundamentale în chirurgia ginecologică, imaginînd complexe, dar şi deosebit de eficiente dispozitive pentru efectuarea acestor tipuri de suturi.

  Dumnealui a studiat diferite materiale de sutură şi, pe baza datelor de laborator, le-a ales pe cele care sînt cel mai bine tolerate de către organism. În teza sa de doctor habilitat, autorul a elaborat, pentru prima dată in lume, tehnica aplicării suturii mecanice în principalele tipuri de operaţii din chirurgia ginecologică. Pe baza datelor clinice şi de laborator a dovedit superioritatea suturii mecanice, care scurtează mult timpul operator şi, implicit, reduce şocul anestezic, micşorează traumatismul, pierderile de singe intraoperator sînt reduse substanţial (aproape că nu există), iar complicaţiile postoperatorii au scăzut esenţial atît ca gravitate, cit şi ca frecvenţă.

Rezultatele acestor cercetări stau la baza elaborărilor ştiinţifice ulterioare: căutarea de noi materiale pentru sutura mecanică, perfecţionarea echipamentelor de sutură şi inventarea metodelor noi, precum şi studierea aplicabilităţii lor în chirurgia laparoscopică etc...

În cercetările sale ştiinţifice profesorul Eugen Gladun acordă o mare atenţie studierii diferitelor aspecte ale celei mai riscante operaţii în practica obstetricală - operaţia cezariană. Atît domnia sa, cît şi discipolii săi au elaborat şi experimentat variante de operaţii cezariene protejate, care fac posibilă prevenirea dezvoltării celei mai grave complicaţii în perioada postoperatorie - peritonita. Merită o atenţie specială elaborările ştiinţifice de prevenire şi tratare a complicaţiilor septice postpartum. Propunerile de folosire a laserului pentru aplicaţiile locale asupra ţesuturilor şi iradierea endovasculară a sîngelui, irigarea permanentă a uterului, folosită cu scop de detoxicare cu hipohlorit de sodiu ş.a.m.d. au făcut posibilă scăderea de patru ori a ratei complicaţiilor septico-purulente la mame şi la copiii nou-născuţi.Aceste metode, graţie multiplelor publicaţii în literatura noastră, precum şi în cea străină, inclusiv rapoartele prezentate la forumurile republican şi internaţionale,au găsit o aplicare largă în centrele ştiinţifice prestigioase din CSI şi Europa.

Necesitatea studierii ulterioare a posibilităţii aplicării instalaţiilor Laser a stat la baza creării Centrului republican de laser-chirurgie şi laser-terapie pe lingă Institutul de Cercetări Ştiinţifice.

Pe baza studierii fiziologiei şi fiziopatologiei peritoneului, profesorul Eugen Gladun a introdus în practica obstetricală şi ginecologică metoda abdomenului deschis în caz de peritonită acută generalizată, ceea ce a permis lichidarea în Moldova a mortalităţii materne condiţionată de acest fapt.

Profesorul Eugen Gladun este adeptul şi propagandistul activ al utilizării intervenţiilor chirurgicale reconstructive în practica ginecologică. Variantele elaborate de domnia sa în fibromiomul utérin şi operaţiile plastice în anomaliile de poziţie şi dezvoltare a organelor genitale interne au permis redobîndirea şi, în al doilea caz, dobîndirea funcţiilor genitale specifice ale celor cîteva mii de paciente tratate astfel. Sfera cercetărilor ştiinţifice ale lui Eugen Gladun include şi problemele de stringentă actualitate pentru republică, cum sînt gestozele, infecţiile intrauterine, bolile genetice la nou-născuţi, întreruperea intempestivă a sarcinii etc.

Aplicarea metodelor terapeutice noi pe bazele ştiinţifice ale fiziopatologiei reproducerii umane, precum şi studiile în acest domeniu, efectuate de el şi colaboratorii săi, au permis ameliorarea fertilităţii în cadrul populaţiei, ceea ce a făcut posibilă apariţia zîmbetului luminos de copil şi în familiile declarate pînă atunci sterile.

A publicat opt monografii, peste două sute de articole, are peste şaptezeci inovaţii, a participat activ la numeroase congrese pe plan naţional şi internaţional, creîndu-şi o solidă reputaţie printre specialiştii din lumea întreagă.

Eugen Gladun urmărea atent pregătirea cadrelor ştiinţifice tinere din Republica Moldova. Sub conducerea sa au fost susţinute cu succes, la prestigioase instituţii ştiinţifice ain Sankt-Petersburg, Moscova, Kiev 24 teze de doctor in ştiinţe şi 8 teze de doctor habiiitat.

Calităţile sale de om de ştiinţă şi dascăl se împletesc armonios cu excelentele-i calităţi organizatorice, ceea ce i-a permis să fondeze Institutul de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi Copilului, care este una dintre unităţile de vîrf în acest domeniu. Institutul are o dotare tehnică de nivel european şi sub îndrumarea profesorului Gladun s-a format un colectiv de profesionişti de talie mondială. Aceşti cercetători studiază probleme de interes republican, cum ar fi influenţa factorilor externi asupra mamei şi copilului, probleme de genetică umană, pentru a descoperi (prin laborioase determinări genetice) şi, mai ales, a preveni grave boli datorate unor erori genetice.

Pentru merite deosebite în activitatea medicală si didactică profesorului Eugen Gladun i s-a conferit titlul de Lucrător Emerit al Şcolii Superioare din RSSM.

Este decorat cu medalia “Meritul Civic” si Ordinul Republicii, în 1999 i s-a conferit titlul de Laureat al Premiului de Stat.

Activităţile profesionale, ştiinţifice si didactice  au fost organic împletite de către profesorul Gladun cu cele obştesti. A fost membru ai E.A.G.O. (Asociaţia Europeană a Ginecologilor şi Obstetricienilor), Asociaţiei Mondiale a Ginecologilor şi Obstetricienilor, preşedinte al Societăţii Obstetricienilor şi Ginecoiogiior din Republica Moldova, vicepreşedinte al Asociaţiei Obstetricienilor şi Ginecologilor din România, redactor-şef al revistei Buletin de Perinatologie s.a.

Dl academician Gladun a avut cele mai frumoase atitudini faţă de oamenii care l-au înconjurat, au fost în preajma:

   - Profesorul Petru Stratulat este devotat ştiinţei neonatologice o perioadă în care copilul abia că a văzut lumina zilei. Cu un copil mărişor poţi discuta, ca să afli ce îl doare. La stabilirea diagnosticului la cel nou-născut te poţi bizui numai pe cele ce afli ascultîndu-1, palpîndu-i, pe datele analizelor. E foarte greu! Dar domnul Stratulat nu dă înapoi. Datorită activităţii sale în acest domeniu, în ţara noastră s-a redus esenţial indicele mortalităţii infantile. Aceasta e indiscutabil. Dînsul s-a încadrat şi într-un proiect de perinatologie foarte important: evitarea complicaţiilor în timpul sarcinii, naşterii, pentru ca sarcina, naşterea să devină un proces fiziologic cu risc minim pentru femei... El mi-a fost mina dreaptă timp de 16 ani şi am satisfacţia că am lucrat şi mai lucrez alături de un om atît de devotat profesiei şi ştiinţei. Gavril Boian pare a fi un om timid, dar are un suflet mare. El a introdus în chirurgia pediatrică operaţii care salvează copiii de patologia tractului digestiv, mai ales a colonului. Dna Ludmila Eţco mi-a fost şi studentă, şi colegă de lucru cu începere din anii ’70 ai secolului trecut, încă de la Maternitatea de pe actualul bulevard al Renaşterii, în plan profesional a crescut odată cu mine. Şi ştiţi de ce? Pentru că mereu a dorit să cunoască cît mai mult. Încă pe cînd era studentă se implica mereu în activităţile conduse de mine. Odată chiar i-am zis: “Eşti ca o umbră a mea”. Şi sînt mulţumit că a crescut şi obţine rezultate frumoase şi în profesie, şi în activitatea sa managerială. Un lucru mare îl face Veaceslav Moşin, actualmente conducător al Centrului de Reproducere Umană şi Genetică Medicală, fiind preocupat de problemele sterilităţii feminine, sterilităţii în cuplu. Acestea-s un mare chin pentru cei care suferă. Pentru că aşa e viaţa: mai întîi apare iubirea, apoi copilul. Dacă nu are copii, familia, de regulă, se destramă. Profesorul Ion Fuior chiar de la începutul fondării ICŞDOSMşiC mi-a fost de mare ajutor la selectarea cadrelor. Dna Liubov Vasilos e devotată copiilor pînă la măduva oaselor. Şi în prezent mai scoate din gura morţii copii bolnavi, aduşi din diferite colţuri ale RM. A pregătit o pleiadă de pediatri care au preluat de la dînsa marea dorinţă de a face bine şi în cazuri extrem de grele. Cu dl Mihail Moldovanu conlucrăm din 1963. I-am zis: “Măi Moldovene, îţi propun o temă şi scrie teza de doctor habilitat”. N-a acceptat. Dar să ştiţi că el e un doctor cu har, foarte puternic. Pacienţii deseori zic: “Nu-mi trebuie numaidecît un profesor, am nevoie de un doctor bun”. Iată că Mihail Moldovanu, doctor în medicină, e un doctor bun, pe care şi-l doresc pacienţii. Cu dna academician Eva Gudumac conlucrăm din momentul cînd am devenit director de Institut, dar o cunosc de pe cînd era studentă. Devenind director, voiam s-o rog să ocupe postul de vicedirector pentru ştiinţă, dar am înţeles că avea prea mult de lucru şi-i era greu.

Dl Eugen Gladun îşi aminteşte şi despre alţi colegi cu care a pus bazele ICŞDOSMşiC, a asigurat dezvoltarea acestuia în beneficiul neamului şi al ţării. Şi încheie discuţia noastră:

   - Mă tem că după această boală grea voi fi nevoit să pun punct profesiei de chirurg. Mă bucur însă că în această viaţă am făcut lucruri bune, iar colectivul Institutului pe care l-am condus continuă să înainteze cu demnitate în viitor.

Bibliografie

1) Cartea "Institutul de Cercetări Științifice în Domeniul Ocrotirii Sănătății Mamei și Copilului la 25 ani."

Redacția generală: Ludmila Ețco, doctor habilitat în medicină, profesor cercetător.

Redactor-editor: Vasile Trofăilă